Zâmbeşte tu în miez de vară,Când pustiu ne pierdem printre munţi.
Măcar acum de dorul meu,
Zâmbeşte-mi printre norii cei cărunţi.
Măcar, zâmbeşte în a nopţii gând
Când soarele de mult e plecat.
Şi luna mi-e fidel martoră
Căci zâmbetul ţi-e dezacordat.
Dar în a patra zi a săptămânii,
Tu ai zâmbit continuu pe ascuns;
Zâmbeşte-acum ca şi atunci,
Chiar de am ajuns în disjuns...
