Stowaway

Stowaway - WordPress

Zâmbeşte

Zâmbeşte tu în miez de vară,
Când pustiu ne pierdem printre munţi.
Măcar acum de dorul meu,
Zâmbeşte-mi printre norii cei cărunţi.

Măcar, zâmbeşte în a nopţii gând
Când soarele de mult e plecat.
Şi luna mi-e fidel martoră
Căci zâmbetul ţi-e dezacordat.

Dar în a patra zi a săptămânii,
Tu ai zâmbit continuu pe ascuns;
Zâmbeşte-acum ca şi atunci,
Chiar de am ajuns în disjuns...

Femeia,

O regină a nopții sau o cenușăreasă,

O frumoasă adormită sau o zână din povești,

O tânără femeie deșteaptă  și frumoasă,

O domniță, cum mult prea greu mai întâlnești;

O ființă, care-mi vine greu să o compar,

Fiind unică printre sutele de exemplare,

O puternică femeie, cu ochi de chihlimbar

Zâmbește mirific, fermecând pe orșicare.

O persoană de personalitate rară,

O femeie timidă și modestă,

O frumusețe naturală,

Simplă făptură onestă;

Și-mi vine greu să o descriu,

Pe cea cu lacrimi de cristal

Având părul lung și castaniu,

Când sentimentul mi-e adimensional.

Speranță

Singur prizonier al agoniei,
Doar speranța mă va salva.
Aștept cu nerabdare ziua sorții,
Atunci când timpul va ingheța.

Acum greu trec zilele și nopțile
Și doar ochii tăi căprui,
Sunt speranța în ispitele
Adânci ale orșicui.

De demult

Ușor trecură anii și viața-mi s-a schimbat
Tu nu mai ești cu mine, tu ai plecat.

"A fost" e departe de a fi prezent
Într-un trecut compus persistent,

Adânc în noapte-ncerc s-adorm,
De anii ce-au trecut mi-e-atât de dor.

Privesc cum ploaia cade-n geam,
Și-mi amintesc ce fel de om eram.

Sunetul nopții divine-l-aud plăcut,
Încep să simt, timpul a trecut.