Început de toamnă

Copacii îngălbenesc, vântul suflă rece
Fata pe care o iubesc,pe lângă mine trece.
Multe scrisori netrimise, atâtea nopţi nedormite,
Atâtea griji nemărginite şi lucruri nelămurite,
Atâtea negări necontenite,dar fără privilegiu.
Invocand Paradisul, ca un muritor straniu.
Un roi de frunze m-acoperă tăcut,
O privesc mâhnit, strigând după ce-am pierdut.